sâmbătă, 3 octombrie 2009

Ce sunt Piticii verzi din capul meu?

Astazi sunt mai matinal decat de obicei pentru o Sambata(m-am trezit la ora 9 iar in general inainte de 10:30 nu ma trezesc). Pentru ca nu imi amintesc ce am visat, am zis sa scriu despre altceva astazi. Posibil sa pun mai multe postari astazi, penru ca am mai multe idei si ma simt creativ :) . Oricum la cata lume citeste blogul, nu prea merita, insa am zis ca incerc asa ca... here it goes...

De ce pitici-verzi? Ce sunt piticii verzi din capul meu? De cand ma stiu am fost putin mai diferit. La orele de Lb. Romana scriam compuneri foarte ciudate si atipice, cand am incercat sa fiu si eu in pas cu lumea, nu am reusit, nu m-am simtit in largul meu(sa ascult house si rap, sa ma imbrac si comport ca ei, etc). Am ajuns un fel de "outcast". Iar aici incerc sa imi prezint cateva din ideile si conceptiile mele, ce imi place si ce nu, etc. Cum probabil v-ati dat seama, sunt impotriva curentului nou cunoscut ca si "cocalar+pitipoanca". Mi se pare o porcarie totala ca o fata sa umble cu cineva doar pentru ca are bani. Este ca si cum s-ar vinde acelui om. Iar tipul umbla cu ea doar pentru ca arata bine si ca sa se dea mare cu ea prietenilor lui (vanitatea asta umana... "Vanity, my favorite sin" - Al Pacino aka the devil, The devil's avocate). Parca mai nou aproape toti se omogenizeaza, si arata la fel. Eu incerc sa fiu impotriva acestui curent. Desi asta inseamna ca sunt si eu adeptul unui cuent, macar acesta are cat de cat o baza istorica. Dupa cum v-ati dat seama, sunt rocker. Am parul lung, ma imbrac in negru, insa daca ocazia o cere, umblu si la camasa si costum. Chiar daca asta inseamna ca nu am atatia prieteni si ca pe strada lumea mai rade de tine, macar sunt multumit in sufletul meu ca apartin la ceva ce imi place. si ascult ceva ce poate fi clasificat drept muzica, nu doar basi (voi revenii candva cu un articol mai amplu pe aceasta tema).

Ei bine dupa cum probabil v-ati dat seama, atat din nume cat si din continut, eu nu sunt tocmai o persoana normala. Dar defapt...cine e normal? Exista normalitate? Acum 2000 si ceva de ani era normal ca lumea sa fie omoarata doar pentru distractie (coloseumul roman). Acum 1000 de ani era normal ca oamenii sa fie persecutati si omorati daca nu erau crestini (inchizitia, cruciadele). Acum ni se pare normal sa avem telefon mobil si PC, desi in urma cu nici 20 de ani aceste lucruri erau considerate obiecte de lux, si costau aproape cat o masina noua. Exemplele pot continua. Nimeni nu e normal, toti suntem special in felul nostru. Eu insa sfidez tiparele normalitatii cotidiene probabil putin mai mult decat altii. Toti avem pitici in cap...eu am mai multi decat majoritatea. Am sa recunosc...imi palce sa visez, chiar foarte mult. Daca vad un film imediat ma introduc in actiune. Daca joc ceva, imediat ma vad in acel joc. Cand merg pe strada ma gandesc cum ar fi daca..., inainte de a adormii, in pat, ma gandesc la tot ce as putea face, insa din diverse motive(limitari), nu pot. Prin vise suntem liberi sa facem ce vrem noi, singura limita este imaginatia noastra. Imaginatia mea este una foarte mare si bogata, iar in acest blog voi incerca sa impartasesc cateva din micile mele "creatii"....aaa da era sa uit. Imi place culoarea verde...deci cred ca piticii mei sunt verzi :))
Cam asta ar fi tot deocamdata, Insa inainte de a pleca vreau sa va recomand un film destul de interesant, cu intelesuri adanci, insa usor de descifrat. Filmul se numeste "yes man" Si se potriveste destul de bine cu motto-ul meu, incearca totul macar odata!

Un comentariu:

  1. Dragule, pitici avem cu totii doar k nimeni nu recunoaste acest fapt. Eu nu le spun pitici ci stoluri de pasari. Asa ca... fi pe pace.

    Multam d urare. Un an in bloggosfera trece repede... E ciudat sa t uiti peste ce ai scris in timp... Dar, acum depinde si d persoana.
    Imi pare bn sa t cunosc :)

    RăspundețiȘtergere